O parte semnificativă din fondurile necesare pentru modernizarea parcului sunt obținute prin Programul Regional București-Ilfov 2021–2027. Anul trecut, administrația locală a reușit să obțină o finanțare de aproximativ 9 milioane de lei, echivalentul a circa 1,8 milioane de euro.
Proiectul propune o reconstrucție completă a parcului, incluzând spații verzi extinse, o peluză generoasă, terenuri de joacă pentru copii și zone dedicate activităților sportive în aer liber – fitness, baschet și volei. De asemenea, vor fi instalate foișoare pentru activități în exterior, o zonă de relaxare cu hamace și un spațiu special destinat câinilor.
Parcul Grozăvești va avea un turn de observație de 14 metri înălțime
Un element impresionant al proiectului va fi un turn de observare de 14 metri înălțime, oferind vizitatorilor o panoramică asupra împrejurimilor. În plus, va fi construită o piațetă pentru organizarea de evenimente comunitare, spectacole și întâlniri culturale. 
În ceea ce privește vegetația, proiectul este de amploare: vor fi plantați 355 de arbori noi, complementari celor 479 existenți, și 1.500 de arbuști. Pe o suprafață de 2.900 de metri pătrați vor fi introduce plante perene și ornamentale.
Un alt element inovativ va fi amplasarea, în zona de nord a parcului, a unui vagon de metrou de 70 de metri pătrați, destinat expozițiilor, activităților educaționale și spațiilor de relaxare. La marginea parcului vor fi create perdele vegetale pentru reducerea zgomotului și a poluării, sporind siguranța și confortul vizitatorilor.
Historialul Parcului Grozăvești
Istoria Parcului Grozăvești începe oficial în anul 1935, odată cu implementarea unui Plan de sistematizare a Capitalei, când autoritățile au observat că parcurile existente erau aglomerate și că doar jumătate dintre bucureșteni aveau acces la spații verzi în mai puțin de 15 minute de mers pe jos. S-a decis astfel rezervarea unor terenuri pentru noi parcuri, iar Grozăvești a fost primul pe listă. Inițial, planul includea un parc de aproximativ 120 de hectare, situat între Șoseaua Cotroceni și Dâmbovița, cu legături cu Grădina Botanică prin pasaje subterane de-a lungul căii ferate.
Planurile au fost însă amânate din cauza izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial în 1939 și a instaurării regimului comunist în 1945. În anul 1949, pe terenul fostei Fabrici de Munițiuni a Pirotehniei a fost înființată Întreprinderea Semănătoarea. Ulterior, în 1965, terenurile private din zonă au fost naționalizate, iar în 1969 a fost fondat Institutul Politehnic București, în cuprinsul căruia se afla și zona actualului parc.
La sfârșitul anilor ’70, zona a fost afectată de lucrările de construcție ale metroului, fiind folosită ca depozit de moloz, inclusiv după cutremurul din 1977. Au existat planuri pentru o bază sportivă sau pentru extinderea Grădinii Botanice, însă acestea nu s-au concretizat. În anul 1986, terenul a fost integrat în domeniul public al Sectorului 6, iar în 1989 a fost denumit „Parcul Ecran Club”.
